Virusul West Nile
Modificările de ordin climatic din ultimul deceniu (temperaturile ridicate, valurile de căldură ce deseori sunt însoțite de ploi abundente) precum și intensificarea circulației de călători și mărfuri au favorizat apariția și răspândirea speciilor invazive de țânțari, adică specii netradiționale, care până acuma nu au mai fost înregistrate în Regiunea Europeană. Pe lângă disconfortul apărut în urma înțepăturii care poate provoca de la o iritație ușoară – până la inflamație intensă, acești țânțari mai pot transmite omului boli virale deosebit de grave, una din care este febra cauzată de virusul West Nile. Infecţia cu virusul West Nile (VWN) este cauzată de un virus care face parte din familia Flaviviridae. Pentru prima data a fost identificat În anul 1937 la un pacient din West Nile, Uganda (Africa), de aici provine si denumirea virusului. Se transmite prin înțepătura de țânțari infectați. Tradițional, acest virus circulă la diferite specii de păsări, astfel prezenta în natura este mentinuta de ciclul de transmitere: țânțar – pasare – țânțar, păsările fiind „gazdele naturale” ale virusului West Nile. Concomitent afectează și animale sălbatice, iar printre animale agricole mai frecvent afectează cabalinele. Important de reținut că virusul se transmite doar prin înțepătura unui țânțar infectat dar nu şi de la om la om. Probabilitatea ca cineva să se îmbolnăvească de la o singură înțepătură este redusă.
În ultimii ani, în Europa, tot mai multe țări raportează cazuri umane de infecție cu VWN. Boala afectează țările din Sud – Estul și Vestul Europei. În anul 1996 România s-a confruntat cu cea mai mare epidemie de neuroinfectie West Nile din Europa, cand s-au inregistrat 352 de cazuri de neuroinfectie West Nile.
Conform datelor raportate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), de la începutul anului 2024 și până la 31 iulie 2024, 8 țări din Europa au raportat cazuri umane de infecție cu virusul West Nile: Austria, Franța, Grecia,
Ungaria, Italia, România, Serbia și Spania. Recent, șaptesprezece cazuri de febră West Nile au fost identificate în Albania, trei dintre acestea soldându-se cu deces. În anul 2019 a fost diagnosticat primul caz în Republica Moldova. Pe parcursul următorilor ani, inclusiv a. c. cazuri nu au fost înregistrate. Perioada de incubație a virusului este cuprinsa între 3 și 14 zile. Conform datelor OMS, în 80% din cazurile umane de infecție cu VWN evoluează fără simptome. Doar 20% dintre persoanele infectate dezvoltă forme moderate sau severe. Mai frecvent virusul se manifestă prin simptome gripale: oboseală, slăbiciune musculară, febră şi durere intensă de cap, erupţii cutanate care, de obicei, se vindecă de la sine. Persoanele în vârstă și persoanele imunocompromise (care au patologii precum cancer, diabet, hipertensiune, boli renale sau cele care au primit transplant de organ) prezintă un risc mai mare de a dezvolta forme severe de boală, neuroinvazive, care se manifestă prin: febră ridicată, cefalee, rigiditate la nivelul gâtulu, dezorientare, slăbiciune musculară, amorțeală și paralizie, convulsii, tremor, pierderea vederi, comă. În conformitate cu ord. MS nr.533 din 14.06.2023 „Cu privire la aprobarea listei bolilor transmisibile și a problemelor de sănătate conexe supuse înregistrării și notificării în cadrul sistemului de supraveghere epidemiologică, precum și a definițiilor de caz”, un caz confirmat de infecție cu VWN (A92.3) trebuie să întrunească următoarele criterii:
Criterii clinice
Cel puțin unul dintre următoarele trei:
– orice persoană cu febră;
– encefalită;
– meningită.
Criterii de laborator pentru diagnostic
Teste de laborator pentru confirmarea cazului
Cel puțin unul dintre următoarele patru:
– izolarea VWN din sânge sau LCR;
– detectarea de acid nucleic al VWN în sânge sau LCR;
– detectarea anticorpilor specifici împotriva VWN (IgM) în LCR;
– titru mare de IgM anti-VWN și detectarea IgG anti-VWN, confirmat prin test de neutralizare.
Test de laborator pentru un caz probabil
– apariția de anticorpi specifici împotriva VWN în ser.
Criterii epidemiologice
Cel puțin una dintre următoarele două legături epidemiologice:
– transmitere de la animal la om (persoane care locuiesc, au vizitat sau au fost expuse la înțepături de țânțar într-o zonă în care WNV este endemic la cai sau la păsări);
– transmitere de la om la om (transmitere verticală, transfuzii de sânge, transplanturi).
Important de menționat că țara dispune de capacități suficiente pentru efectuarea diagnosticului de laborator, astfel la suspectarea cazului de boală probele biologice urmează să fie trimise în laboratorul ANSP. Actualmente nu este disponibil un vaccin impotriva VWN și nici tratament specific. Pentru pacientii cu simptomatologie severă, tratamentul administrat este unul de suport care include spitalizare, terapie intravenoasă, suport respirator si prevenirea infecțiilor secundare. În contextul celor expuse, ținînd cont de riscul apariției cazurilor de îmbolnăvire umană cu VWN, este necesar de: 1. Instruirea suplimentară a personalului medical pentru sporirea vigilenței privind clinica, epidemiologia, diagnosticul și tratamentul VWN; 2. Aplicarea în practică a prevederilor ordinului MS nr.533 din 14.06.2023 „Cu privire la aprobarea listei bolilor transmisibile și a problemelor de sănătate conexe supuse înregistrării și notificării în cadrul sistemului de supraveghere epidemiologică, precum și a definițiilor de caz” în baza criteriilor clinice, epidemiologice și de laborator; 3. Colectarea mostrelor pentru izolarea VWN din sânge sau LCR și transmiterea lor către ANSP;
Controlul bolii poate fi realizat prin:
– măsuri de control a vectorilor ;
– educația populației în ceea ce privețte protecția înțepăturilor de țânțari.
Astfel la nivel populațional se recomandă: Evitarea expunerii la țânțari, purtând haine de culori deschise, cu mâneci lungi, pantalonilor lungi și șosetelor înalte, mai ales după lăsarea serii; Utilizarea substanțelor repelente (care resping țânțarii) împotriva țânțarilor; Utilizarea substanțelor insecticide în locuință/în jurul locuinței; Montarea plaselor antimoschit la geamuri/uși; Asigurați desecarea bălților de apă din jurul gospodăriei; Înlăturarea condiţiilor de dezvoltare a țânțarilor (schimbarea regulată a apei folosită pentru adăparea păsărilor, îndepărtarea acumulărilor temporare de apă, gunoiului menajer ş.a.).
